2009 <- -> 2010

Sunt cea mai neindemanatica persoana pe care-o cunosc!!! Mi-am calcat un deget cu...fierul de calcat :((.
M-a rugat o prietena sa-i imprumut o camasa.Era un pic sifonata si m-am gandit s-o calc.In timp ce calcam camasa, mai trageam cu ochiul si la TV si uite asa, am ajuns sa-mi calc si degetul, nu numai camasa. Mi se parea mie ca e cam sifonat.Uuufff....rad eu, dar ustura(degetul) :(.
Observ ca ma autodistrug incet.Ieri un cucui, azi mi-am fript degetul, maine cine stie ce-o mai urma... :)
Trec peste aceste "mici" incidente insignifiante (pt voi).

E timpul pentru bilantul anului 2009...

Pentru mine anul 2009 a fost un an destul de bun :

• am fost 3 zile la Busteni cu colegii :) sper sa mergem din nou in vacanta intersemestriala
• am obtinut media 10 la psiho :"> singura pe clasa :X cu asta o sa ma laud 10 ani de-acum incolo :))=))
• teoretic, am invatat sa gatesc :D (doar teoretic, da' shhht!)
• vreo 2 luni si jumatate am invatat cum e sa-ti castigi proprii banuti ;) la vara o sa repet experienta asta, dar de data aceasta o sa ma angajez cu norma intreaga ca sunt majora:)
• mi-am implinit una din cele 3 dorinte ale mele
  
• mi-am facut prieteni noi (Adi si Ovidiu)
• am implinit cei 18 anisori mult asteptati :">
• mi-am facut blog

Cam astea ar fi lucrurile cat de cat relevante...
Pentru anul 2010 mi-am propus sa fac cateva schimbari:

• imi voi schimba nr. de tel, desi nici pe cel de acum nu-l au multe persoane
• voi incerca sa cobor cu capul dintre norisori pentru ca asa e mai sanatos pentru mine
• voi pasi intr-o relatie care sper ca-mi va distrage atentia...cu aceasta ocazie, iti promit, tie, ca o sa fac tot posibilul sa fie bine si nu vreau sa crezi ca gasesc in tine un refugiu si iti multumesc mult ca m-ajuti
• imi voi ajua parintii pentru ca intradevar merita si va promit si voua ca voi deveni mai responsabila si ca voi recunoaste si accepta ca am si indatoriri, nu numai drepturi
• o sa "lucrez" mai mult la capitolul ~Stima de sine~
  

In rest...sper ca anul 2010 sa fie cel putin la fel de bun ca anul 2009.
Acestea fiind spuse, va urez si voua s-aveti parte de un an de 2009 ori mai bun decat anul 2009, sa fiti sanatosi, veseli, optimisti....si cum mai vreti voi!

Distractie placuta de Revelion!

Scurta poveste a cucuiului meu =))

M-am trezit azi-noapte pe la ora 3, cu o durere de cap sfasietoare si cu frisoane.Buimaca de somn, ma ridic din pat ametita sa ma duc la bucatarie sa-mi iau un pahar cu apa ca sa pot lua un Paracetamol.Stiind ca usa de la bucatarie este mai tot timpul deschisa si intuneric fiind, am intrat in...usa.Usa era inchisa de aceasta data.Imaginati-va ce impact a avut capul meu asupra usii sau usa asupra capului meu.Eu stiam ca usa e deschisa si-am "intrat" la sigur si...bufff!!! Dupa ce ca simteam ca-mi explodeaza capul de durere, m-am ales si cu un frumos cucui ca-n desenele cu Tom si Jerry.
N-am mai luat nici un Paracetamol.M-am intors bombanind in pat cu o durere de cap de doua ori mai mare.
In fine, azi dimineata mi-am "mascat" invineteala cu un kg de fond de ten si de pudra.E ok...acum astept sa se mai desumfle.
Aseara m-am uitat a treia oara la "The lake house". Ador filmul asta...

Bineinteles ca nu ma pot abtine si plang mereu la sfarsit :).
Revin maine cu o postare legata de anul 2010...
Kissulici!!! :*:*:*

Just listen...

It's for you...listen... :(:(:(:(:(:(:(


Besa - Nothing's gonna change
Asculta mai multe audio Muzica

...Craciunul

Si uite c-a venit Craciunul...Pe cat de repede-a venit, pe atat de repede-o sa treaca.
Anul acesta n-am mai asteptat sarbatorile cu acelasi entuziasm.Nu m-a impresionat nici faptul ca dupa ani buni in care nu am avut zapada de Craciun, acum a nins, nici colindele nu-mi mai transmit emotiile specifice, nici bradul impodobit parca n-are farmec, nici eu nu mai sunt aceeasi.
Mi-e dor de anii in care asteptam cu sufletul la gura sa vina Mosu'.Ma fascinau luminitele din pom si adormeam sub brad in fiecare seara, mama fiind nevoita sa ma ia in brate si sa ma aseze in pat.
Faceam un grupulet si plecam cu colindul.Nu ne pasa cati banuti primeam, important era ca ne distram.
Veneam seara acasa si ma asezam la masa.Salata de Boeuf, sarmalute cu smantana si mamaliguta calda, friptura la gratar...Gustam din toate si abia asteptam sa vina a doua zi ca sa pot iesi cu ceilalti copii la o bulgareala sanatoasa si la sanius.
Timpul a trecut, noi am crescut, ne-am distantat (poate), iar perioada aceea a ramas inchisa in sertarul amintirilor frumoase de care mi-aduc aminte cu nostalgie.
Acum pentru mine Craciunul este o sarbatoare ca oricare alta, singura diferenta e ca tine trei zile.In rest..nimic.
Poate e trist, poate e prea devreme sa vad astfel lucrurile, poate sunt eu intr-o pasa proasta si deasta mi se pare totul sters.
In fine, va urez tuturor Sarbatori Fericite!!! Distrati-va! Simtiti-va bine! Zambiti!...

Sa fiti iubiti! :*

Scrisoare catre Mos Craciun

Elvis Presley - ''Here comes Santa Clause''
Asculta mai multe audio Muzica

Draga Mosule,

Nu stiu ce ti-au spus tie spiridusii, dar sa stii ca eu am fost cuminte.
Am numai note bune la scoala, cu exceptia matematicii, dar sa stii ca am inceput sa-mi fac si-acolo tema din cand in cand. Zi tu ca n-am progresat ?!
Cu ai mei ma inteleg bine. Pana la urma s-au razgandit si mi-au dat voie sa sarbatoresc Craciunul alaturi de prietenii mei, dar SURPRIZA!!! Nu mai are loc nicio petrecere. Dupa ce m-am zbatut atat sa obtin aprobarea parintilor, s-au certat prietenii intre ei si gata...ADIO Christmas Party! :(( Eh, lasa ca eu sunt obisnuita sa-mi petrec sarbatorile in familie. :)
Tin sa te anunt ca nu mai tip atunci cand vorbesc cu tata (el iti poate confirma), nu mai comentez cand ma pune mama sa fac curat, nu mai beau suc direct din sticla (cand sunt acasa), am inceput sa port rochite (spre bucuria parintilor), am invatat sa ma calmez (un pic) si cand o iau razna ma apuc de desenat, am invatat sa-mi exteriorizez sentimentele fata de cei dragi... Nu mai stiu ce-am invatat si ce-am incercat sa schimb la mine da' oricum tu le stii pe toate :).
Dat fiind faptul ca anul acesta am facut mai putine ghidusii, cred ca merit si eu sa primesc ceea ce-mi doresc. Stai linistit ! Nu vreau nimic material ;).
Imi doresc ca EL sa fie sanatos si fericit, ca sa poata imparti in continuare zambetele cu care eu ma hranesc aproape zilnic (exception : les vacances quand je ne le peut voir), imi doresc sa am puterea sa trec peste momentele mai putin bune, sa invat sa ma controlez, sa capat incredere in fortele proprii, sa nu dezamagesc persoanele apropiate, sa inlocuiesc lacrima cu un suras, sa pretuiesc fiecare clipa, sa pot ajuta, sa-mi pot raspunde singura la intrebari, sa accept realitatea, sa le fie bine alor mei si sa ne putem intelege unii pe ceilalti...
Cer cam multe, nu? :(
Eu am incredere in tine pentru ca in fiecare an ai tinut cont de dorintele mele si iti multumesc! O sa-ti pregatesc o cana cu ciocolata calda ( sau preferi vin fiert? :D ) si biscuiti, ca stiu ca-ti plac.

Cu drag, Cristina !

PS: Te rog frumos, scapa-ma de caseta aia a lui Hrusca veche din '91 pe care-o asculta mama non-stop in preajma sarbatorilor ca m-a disperat!!! De 18 ani, aceleasi colinde le-ascult :(. Le stiu pe derost! :((:((:((
Imi place St. Hrusca, da' sa ascult continuu aceeasi voce...ma scoate din minti, pur si simplu! :(

Everything will be okay in the end. If it's not okay, it's not the end!

Initial vroiam sa scriu ca m-am saturat de tot! Ca nu mai rezist, nu mai suport...nu mai pot! Stii...uneori simt ca nu mai am puteri sa lupt impotriva tuturor, dar daca sunt in viata, consider ca exista un motiv.O sa-l aflu intr-o zi...si-atunci o sa-mi zic : "Wow! Nu-mi vine sa cred ca mai demult am zis ca m-am saturat..."
Am reflectat un pic si mi-am dat seama ca atata timp cat se poate si mai rau, inseamna ca mie mi-e bine, nu?!
Dar sa povestesc de unde a inceput totul...
Stabilisem cu prietenii mei sa petrecem prima seara de Craciun impreuna, acasa la una dintre fete. Eram vreo 20 la numar. Ne facusem planuri, cine ce aduce de-acasa, ce urmeaza sa cumparam etc. Aseara le zic alor mei:
- Am vorbit cu prietenii mei si-am hotarat sa facem toti Craciunul la Alexandra.Presupun ca pot merge si eu,nu?
Mama: -Ce prieteni???
-Pai Alexandra, Mirela, Vali...si pe restu' nu-i cunosti, deci degeaba ti-i zic.
Tata: - Mda...sa-nteleg ca o sa fie harmalaie mare acolo...baieti, fete...golaneala, alea-alea...
- Sunt prietenii mei...ii cunosc de atata timp.Vrem si noi sa petrecem impreuna.Nu vad nimic rau in asta!
Mama: - Parintii Alexandrei nu sunt acasa,nu?
Tata: - De ce mai intrebi? E clar ca nu sunt acasa!
- Nu sunt acasa, dar au fost deacord sa sarbatorim la ei.Au zis ca decat sa plecam nu stiu pe unde, mai bine la ei acasa, in siguranta.
Mama: - Si petrecerea asta are loc noaptea...Deci, NU! Tu nu te duci!
- OK! Multumesc! O sa stau inchisa in camera pe toata perioada sarbatorilor de iarna. Ma izolez...presupun ca asta vreti,nu?
Tata: - Pai cine nu te lasa sa stai in camera? Stai acolo, tata...
Am simtit ca pica cerul pe mine! Jur! Cum o sa le dau "vestea cea mare" prietenilor mei???
Ma, si-as fi inteles daca nu m-ar fi lasat sa ies deloc, noaptea. Dar de cand sunt majora, am voie sa ies, daca vreau si am cu cine, in club/oras, insa n-am iesit ... Si-acum, cand e Craciunul, nu am voie!!!
Le-am dat vestea prietenilor mei care s-au suparat pe mine si nu-mi mai vorbesc. Nu inteleg ca atata timp cat ai mei nu ma lasa, pur si simplu nu am cum sa vin :(. Mi-au reprosat ca nu le sunt prietena adevarata si-asa s-a rupt si relatia noastra de prietenie. Mi-am dat seama de un lucru...poate ca nu-mi sunt prieteni adevarati, pt ca daca mi-ar fi fost, m-ar fi inteles, nu?
Cert este ca traiesc inconjurata de niste EGOISTI!!!
Dupa ce m-am descarcat psihic, am respirat adanc si m-am gandit la copiii din centrele de plasament, care spre deosebire de mine, nu au niste parinti care sa-i sprijine emotional, financiar, care sa-i protejeze, care sa-i iubeasca, care sa-i educe... Ei se bucura daca primesc un simplu zambet, o simpla mangaiere, o simpla imbratisare. Tanjesc dupa afectiunea celor din jur. Nu au cui sa spuna "mama" sau "tata", nu are cine sa-i sarute pe frunte si sa le zica "noapte buna!".
Apoi, mi-a zburat gandul la cei care desi au o familie, parintii lor sunt alcoolici, violenti, ii agreseaza fizic si verbal... Ei sufera mai mult decat mine! Pe langa problemele lor, problema mea e infinit de mica.
Poate ca e mai bine sa ai niste parinti care te priveaza de libertate, exact atunci cand simti cel mai mult nevoia sa fii liber, decat sa nu-i ai deloc sau sa ai niste parinti violenti, brutali.
O sa stau inchisa in camera de sarbatori, n-o sa le vorbesc pt ca sunt orgolioasa si stiu ca n-o sa las deloc de la mine, pt ca nici ei n-au lasat de la ei, dar II IUBESC! DA! II IUBESC! Asa cum sunt ei, sunt parintii mei si n-as renunta niciodata la ei.
O sa fie bine...N-are cum sa fie altfel!
Va doresc sa va distrati si sa va bucurati din plin de zapada, de sarbatori...
Pupici!!! :*:*:*

Diferente

Discutam zilele trecute cu bunicii mei despre diferente.Intre ei diferenta de varsta este de 11 ani, insa niciodata nu a constituit un impediment in relatia lor.
Au 45 de ani de casatorie si asteapta nerabdatori "Nunta de Aur" :).
Bunica zice ca "atata timp cat exista intelegere, varsta, inaltimea, nationalitatea...nu mai conteaza".
Discutia a decurs ok pana cand am ajuns la relatiile intre persoanele de acelasi sex. Ne-am contrazis minute bune. Cand vorbeam de homosexuali, parca le vorbeam de dracu' :)). Tineau tot timpul sa precizeze ca Dumnezeu a lasat pe pamant femeia si barbatul. Ca "astia de se pupa barbat cu barbat si femeie cu femeie ar trebui impuscati"! Nu m-am putut abtine si-am inceput sa critic Biblia si-atat mi-a trebuit! Ce e comic, e faptul ca au inceput sa ma suspecteze si pe mine ca as fi "din aia" ca prea le iau eu apararea =)). Am dus ceva munca de lamurire cu ei...dar degeaba!
I-am lasat cu ideile lor discriminatorii si m-am intors acasa.
Lasand la o parte mica altercatie pe care-am avut-o cu bunicii, constituie diferentele de varsta, inaltime...o problema intr-o relatie de cuplu?
Din punctul meu de vedere, aceste amanunte n-au nici o importanta si palesc in fata sentimentelor sincere si curate, dar aceste sentimente se diminueaza in timp si-aici cred ca intervine problema.Ajungi sa-i descoperi partenerului defectele pe care la inceput nu le vedeai (sau de care nu-ti pasa) si nu esti capabil sa i le accepti! Ti-e greu sa-i tolerezi defectele.
Referitor la diferenta de varsta, cica partenerii ar trebui sa fie de varste apropiate.Prostii!!! Cine a inventat regula asta?!?! Eu sunt de parere ca iubirea nu are varsta :). Important este sa nu se ajunga la o relatie "parinte-copil". Atunci, DA! Chiar e o problema. Este posibil ca partenerul mai varstnic sa incerce sa il dirijeze si sa il controleze pe celalalt, sa considere ca el intotdeauna are dreptate, ca el stie ce e bine si ce-i rau pentru ca deh, are experienta.
Cunosc un caz in care diferenta dintre parteneri este de 20 si ceva de ani (el fiind mai in varsta). Sambata seara, ea isi dorea sa iasa in club, sa se distreze. El, obosit dupa o saptamana de munca, doreste sa-si petreaca seara linistit, acasa, ascultand muzica in surdina. Au avut multe discutii si conflicte pe tema asta. Pana la urma au ajuns la o intelegere. O sambata si-o petrec acasa, in liniste si-o sambata in club. Deocamdata le e bine asa...dar vor reusi sa respecte pactul acesta toata viata? Indoi-m-as! :)
Pana la urma varsta nu este un factor de luat in seama intr-o relatie, atata timp cat gasesti o unda de comunicare comuna.
Priviti aceste poze.Vi se par nefericiti?Mie nu... :)
Demi Moore si iubitul sau cu 15 ani mai tanar, Ashton Kutcher ;)

Celine Dion si Rene Angelil (26 ani diferenta)

O sa vorbesc si despre diferenta de inaltime care pentru mine chiar e o problema.
Sunt miniona si-o sa traiesc cu complexul acesta de inferioritate toata viata (cred). Sau poate ca o sa ma obisnuiesc cu ideea in momentul in care voi gasi un om pe care sa-l iubesc si care sa ma iubeasca asa cum sunt. Cam greu...De ce este atat de dificil? Pai pentru ca intotdeauna m-au atras baietii/barbatii foarte inalti, desi eu am un metru si-o speranta de a creste. Da' nu mai discut despre acest tip de diferenta, doar priviti pozele...:) Se pare ca pentru unii inaltimea chiar nu constituie o problema :D. Chinezul Bao Xishun (2,36m) si sotia sa (1,68m)
Eva Longoria ( 34 ani, 1.57 m) si Tony Parker (27 ani, 1.88 m)
- diferenta si de varsta si de inaltime :)

Sunt de parere ca polii opusi se atrag, se completeaza reciproc.Sustin teoria potrivit careia contrastele se atrag :). Dar,sa excludem cazurile "Rocker + Manelista = Love" ca asta clar e iubire imposibila :)).
Cum ar fi daca la cat de colerica sunt eu, as avea un iubit/sot la fel de coleric??? Pai ne-am sparge capetele unul altuia! =))=)) Sau...daca am avea amandoi aceeasi inaltime? Pai cine-ar schimba un bec in casa? =))=)) N-ar fi ok, nu? :D Hai, dati-mi dreptate, va rog!!! =))=))=))

As mai avea multe de spus despre acest subiect,dar v-am plictisit destul :).


Kissulici!!! :*:*:*

"In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe!"

Cu totii avem mici sau mari probleme...Cu totii avem momente bune si mai putin bune...Cu totii gresim.Unii invata din greseli, altii nu...Cu totii suferim la un moment dat...Cu totii plangem...Cu totii radem etc...etc...etc... Dar cati dintre noi pretuiesc viata? DA! Viata asta pe care unii o numesc c*r*a, viata asta atat de complexa, de nedreapta.Este al dracului de scurta, e imprevizibila, dar e frumoasa daca stii sa vezi si partea buna a lucrurilor.
Pretuiti fiecare clipa, bucurati-va de lucrurile aparent marunte cum ar fi un zambet, o imbratisare, o zi insorita de primavara, o plimbare in parc, un rasarit, un cer senin, o privire... Bucurati-va ca traiti! V-ati gandit cati oameni care sufera de boli incurabile se roaga sa mai traiasca? Si noi ce facem???!!! Ne risipim viata plangandu-ne de mila, facandu-ne nu stiu cate griji cand de fapt ar trebui sa profitam de fiecare moment, sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima.

Am pierdut un om drag. De fapt, nu l-am pierdut. El va ramane vesnic viu in sufletul si in gandul meu. Stiu ca de acolo, de unde este, imi va da tot timpul curajul si puterea de care am nevoie, la fel cum a facut-o si pana acum. N-am apucat sa-ti multumesc pentru tot sprijinul pe care mi l-ai oferit, dar o fac acum, si stiu ca nu este prea tarziu pentru ca ma auzi, oricum.
Melodia ta preferata...


Michael Nyman - The Heart Asks Pleasure First
Asculta mai multe audio Muzica


Candva ne vom revedea, acolo sus, iar voi, nu lasati viata sa treaca pe langa voi si daca simtiti ca nu e frumoasa, faceti-o voi frumoasa. Credeti-ma! Chiar aveti puterea aceasta!

Iluzii

Ninge cum n-a mai nins de mult.
Cu ochii lipiti de geam privesc albul infinit,
Aceeasi melodie de dragoste-o ascult
Ce-mi ravaseste sufletul pustiit.

Sunt goala printre aburi de cafea,
Am cearcane adanci si parul ciufulit
Te plimbi nepasator prin mintea mea.
Ma faci sa tremur, sa plang si sa m-agit...

Te-am incuiat la mine-n gand
Sa nu mai pleci vreodata,
Simt flacara sperantei in pieptul meu arzand
Visez, din nou, la fel ca prima data.

Si iar ma amagesc crezand
Ca intr-o zi simti-vei ce simt eu.
Nu imi dau seama cat rau imi fac sperand
Caci, niciodata, nu vei fi al meu.

Si sanul rece mi-l acoperi cu a ta calda mana
Si la ureche imi soptesti cuvinte ce le-am asteptat,
Imi spui cat de mult ti-ai dorit sa fim impreuna,
Dar ma trezesc.E frig.Totul s-a spulberat...

.........................................................................................

Ce nici macar n-a inceput,acum s-a terminat! :(

.........................................................................................

Stiu ca "poezia" mea nu are ritm,stiu ca oricine si-ar stoarce un pic imaginatia ar reusi sa obtina ceva muuuult mai reusit, insa acestea sunt gandurile, emotiile, trairile mele si-am simtit nevoia sa le impartasesc cu voi.

Va pup dulce si bucurati-va de zapada!!! :*

Prima postare

Stand ghemuita in pat,obosita si cu chef de nimic :) mi-a venit "geniala" idee sa-mi fac blog. Si bineinteles ca mi-am facut pt ca daca "mi se pune pata" sa fac ceva,fac! :) Booon...Acu' am o dilema :D.Ce-ar trebui sa scriu in primul post?=)) Exista vreo regula,ceva?Hmmm...Nu cred.

In ultima vreme mi s-au intamplat tot felul de lucruri...
Oficial,de joi,10 Decembrie,sunt majora!Ce-o sa fac de-acum inainte?Simplu! Nimic in plus fata de ce faceam pana acum.
Daca inainte ma exasperau restrictiile parintilor si abia asteptam sa implinesc 18 ani ca sa "fac ce vreau",acum,nu simt nevoia sa fac nimic din ce nu aveam voie sa fac inainte. Un lucru interzis devine mai tentant.Asa imi justific comportamentul de atunci...Acum imi vad cumintica de viata mea si incerc sa nu cad prada tentatiilor pe care le intalnesc la tot pasul.
Mi-am propus sa fac niste schimbari in ceea ce ma priveste.Mi-e dor de mine,cea de acum un an si ceva,de copilul ala caruia nu-i pasa de nimic,care radea de rasuna tot liceul,care plangea doar atunci cand intradevar avea un motiv intemeiat sa o faca,care zburda linistit,vesel si optimist...
Acum,nu ma mai recunosc.Nu-mi place de mine. Ma supar din orice,gasesc motiv de dat apa la soricei in fiecare seara,ma simt goala,singura,desi am langa mine niste parinti care ma adora,incerc sa par dura,rece,distanta...trec ft usor de la o stare la alta,am devenit posesiva,geloasa,invidioasa.Mi-e greu sa accept realitatea .Ma enervez,tip,arunc cuvinte pe care le regret apoi.Simt nevoia sa fiu imbratisata,insa nu de mama sau de tata,nici de cea/cel mai bun(a) prieten(a),ci de...EL! Dar EL n-o va face acum si poate niciodata.Probabil i-ar fi teama sa nu interpretez lucrurile.Si ar avea dreptate.
De ce e EL atat de special pt mine?
Pt ca omul asta reuseste cu un singur zambet sa-mi faca ziua mai frumoasa,sa ma faca sa uit de tot ce m-apasa.Zambetul lui creeaza dependenta.E bland,cald...senin.L-as privi ore in sir si nu m-as plictisi.
Ma amagesc,imi fac iluzii,sperante desarte...si sufar.Dar nimeni nu are vreo vina pt ce mi se intampla in afara de mine.Implor timpul sa m-ajute sa uit,sa trec peste,sa nu mai simt ceea ce simt...pt ca m-am saturat sa fiu intrebata ce-am patit,de ce sunt trista,si sa nu pot raspunde sau sa gasesc diferite scuze.
Ma opresc aici pt ca e mai sanatos pt mine...
Vineri seara a avut loc Balul Bobocilor.Acesta a fost cel mai reusit bal pe care l-am vazut pana acum.Prezentatorii au fost superbi,filmuletul de prezentare mi-a placut si m-am amuzat copios,concurentele erau dragutele foc,momentele artistice au fost savuroase...Ce mai!Organizatorii chiar au fost foarte creativi si rezultatul muncii lor a fost cu muuult peste asteptarile noastre.
De la Casa de Cultura,unde s-a desfasurat concursul de Miss,am plecat in Club Extrem.
Acolo,agitatie si aglomeratie ca de obicei,dar oricum,a fost ok pana pe la 02:30 cand au inceput sa rasune manele si mi-am luat gentuta si-am plecat acasa.
A existat un moment in care m-as fi ridicat si-as fi plecat acasa,daca nu eram cu Silvia (o prietena buna) care trebuia sa mearga o data cu mine acasa pt ca a dormit la mine,dar m-am abtinut si m-am asezat...si asta pt ca nu mai suportam sa vad ceea ce vedeam.Am observat un lucru care m-a durut...M-am ridicat,dupa ce puteam privi linistita in jur.Am continuat sa dansez,dupa cum spuneam,pana pe la 02:30...
Oricum,a fost frumos.
Azi,am luat vacanta si imi vine sa ma urc pe pereti! :(( Nu stiu ce-o sa fac eu 3 saptamani acasa :(.N-o sa-mi lumineze nimeni ziua cu un zambet asa cum numai EL stie sa o faca...dar rezist eu.Trebuie!
Ascult Chris Isaak-Wicked Game de 4 zile continuu.Sunt niste versuri atat de profunde care transmit atat de multe lucruri...Ooofff :-<
Am fugit... Bye!!! :-h :*:*:*