Initial vroiam sa scriu ca m-am saturat de tot! Ca nu mai rezist, nu mai suport...nu mai pot! Stii...uneori simt ca nu mai am puteri sa lupt impotriva tuturor, dar daca sunt in viata, consider ca exista un motiv.O sa-l aflu intr-o zi...si-atunci o sa-mi zic : "Wow! Nu-mi vine sa cred ca mai demult am zis ca m-am saturat..."
Am reflectat un pic si mi-am dat seama ca atata timp cat se poate si mai rau, inseamna ca mie mi-e bine, nu?!
Dar sa povestesc de unde a inceput totul...
Stabilisem cu prietenii mei sa petrecem prima seara de Craciun impreuna, acasa la una dintre fete. Eram vreo 20 la numar. Ne facusem planuri, cine ce aduce de-acasa, ce urmeaza sa cumparam etc. Aseara le zic alor mei:
- Am vorbit cu prietenii mei si-am hotarat sa facem toti Craciunul la Alexandra.Presupun ca pot merge si eu,nu?
Mama: -Ce prieteni???
-Pai Alexandra, Mirela, Vali...si pe restu' nu-i cunosti, deci degeaba ti-i zic.
Tata: - Mda...sa-nteleg ca o sa fie harmalaie mare acolo...baieti, fete...golaneala, alea-alea...
- Sunt prietenii mei...ii cunosc de atata timp.Vrem si noi sa petrecem impreuna.Nu vad nimic rau in asta!
Mama: - Parintii Alexandrei nu sunt acasa,nu?
Tata: - De ce mai intrebi? E clar ca nu sunt acasa!
- Nu sunt acasa, dar au fost deacord sa sarbatorim la ei.Au zis ca decat sa plecam nu stiu pe unde, mai bine la ei acasa, in siguranta.
Mama: - Si petrecerea asta are loc noaptea...Deci, NU! Tu nu te duci!
- OK! Multumesc! O sa stau inchisa in camera pe toata perioada sarbatorilor de iarna. Ma izolez...presupun ca asta vreti,nu?
Tata: - Pai cine nu te lasa sa stai in camera? Stai acolo, tata...
Am simtit ca pica cerul pe mine! Jur! Cum o sa le dau "vestea cea mare" prietenilor mei???
Ma, si-as fi inteles daca nu m-ar fi lasat sa ies deloc, noaptea. Dar de cand sunt majora, am voie sa ies, daca vreau si am cu cine, in club/oras, insa n-am iesit ... Si-acum, cand e Craciunul, nu am voie!!!
Le-am dat vestea prietenilor mei care s-au suparat pe mine si nu-mi mai vorbesc. Nu inteleg ca atata timp cat ai mei nu ma lasa, pur si simplu nu am cum sa vin :(. Mi-au reprosat ca nu le sunt prietena adevarata si-asa s-a rupt si relatia noastra de prietenie. Mi-am dat seama de un lucru...poate ca nu-mi sunt prieteni adevarati, pt ca daca mi-ar fi fost, m-ar fi inteles, nu?
Cert este ca traiesc inconjurata de niste EGOISTI!!!
Dupa ce m-am descarcat psihic, am respirat adanc si m-am gandit la copiii din centrele de plasament, care spre deosebire de mine, nu au niste parinti care sa-i sprijine emotional, financiar, care sa-i protejeze, care sa-i iubeasca, care sa-i educe... Ei se bucura daca primesc un simplu zambet, o simpla mangaiere, o simpla imbratisare. Tanjesc dupa afectiunea celor din jur. Nu au cui sa spuna "mama" sau "tata", nu are cine sa-i sarute pe frunte si sa le zica "noapte buna!".
Apoi, mi-a zburat gandul la cei care desi au o familie, parintii lor sunt alcoolici, violenti, ii agreseaza fizic si verbal... Ei sufera mai mult decat mine! Pe langa problemele lor, problema mea e infinit de mica.
Poate ca e mai bine sa ai niste parinti care te priveaza de libertate, exact atunci cand simti cel mai mult nevoia sa fii liber, decat sa nu-i ai deloc sau sa ai niste parinti violenti, brutali.
O sa stau inchisa in camera de sarbatori, n-o sa le vorbesc pt ca sunt orgolioasa si stiu ca n-o sa las deloc de la mine, pt ca nici ei n-au lasat de la ei, dar II IUBESC! DA! II IUBESC! Asa cum sunt ei, sunt parintii mei si n-as renunta niciodata la ei.
O sa fie bine...N-are cum sa fie altfel!
Va doresc sa va distrati si sa va bucurati din plin de zapada, de sarbatori...
Pupici!!! :*:*:*
normal ca te ar fi inteles. ba mai mult, te ar fi sustinut. oricum, astea sunt niste mici probleme cu care te confrunti acum, viata de ania incepe sa si arata coltii. si mi as fi dorit pentru tn ca asta sa fie singura problema reala din viata ta. ma tem ca nu o sa fie asa, dar cum ai spus si tu, atata timp cat mai ai ceva in fata, inseamna ca mai ai ceva de facut:)
RăspundețiȘtergereMultumesc! :*
RăspundețiȘtergere