Gheorghe Iovu - Trecerea timpului
Asculta mai multe audio Diverse
M-am nascut in '91, pe 10 decembrie. S-a chinuit mama 13 ore sa ma aduca pe lume dar a meritat efortul :)). Toata lumea se astepta sa fiu baiat (mai putin mama), dar surpriza:
"- Domnule Oprea, aveti o fetita de 3 kg 400 ! Sa va traiasca!!!"
La auzirea acestor cuvinte, tatal meu trecea printr-un mélange de emotii. Era fericit ca are un copil sanatos, dar usor dezamagit pentru ca isi dorea ft mult sa fiu baiat. Dezamagirea a durat putin caci in momentul in care m-a vazut, a fost cucerit de farmecul meu irezistibil :)). Pentru ai mei eram cel mai frumos copil (si imi place sa cred ca nu numai pentru ai mei), dar si cel mai zgomotos. Cand incepeam eu "recitalul" rasuna tot salonul, eu fiind cea care-i trezea si pe ceilalti bebelusi.
Peste ani, a venit vremea sa merg la gradinita. Ma simteam in largul meu acolo. Abia asteptam sa ma trezesc dimineata si sa-mi intalnesc colegii, mai ales pe unul dintre ei de care eram indragostita. Auzisem ca si lui ii placea de mine (Ionut, acum e momentul adevarului! Iti placea de mine sau nu? Trebuie sa stiu :)).
Cat am fost la gradinita imi doream sa ajung educatoare cand o sa fiu mare, dar cand am inceput scoala primara, mi-am zis ca mai bine ma fac invatatoare. O iubeam mult pe d-na invatatoare. O respect si o iubesc si acum. E o femeie minunata.
In scoala generala am trait poate cele mai frumoase momente. Mi-e dor de perioada aceea. Ne promiteam unii altora ca n-o sa ne distantam o data cu terminarea scolii, insa n-a fost asa. Prieteniile de atunci nu s-au pastrat. Pe unii dintre fostii colegi pur si simplu nu-i mai recunosc (decat fizic). Ce sa zic...Pacat! Dar poate ca e firesc sa fie asa.
In cei 4 ani de gimnaziu imi doream sa devin profesoara de franceza/romana, dar pe la sfarsitul clasei a VIII-a ma vedeam profesoara de muzica. In fine, am luat examenul de capacitate, media fiind 9,13. Se putea mult mai mult, dar bineinteles ca nu m-am prea omorat cu invatatul. Oricum, a fost bine si asa.
A urmat inscrierea la liceu. Initial m-am inscris la liceul de arte, spre dezamagirea intregii familii (tata ma vroia la Economic, iar mama la Pedagogic), apoi, in ultimul moment m-am razgandit, mi-am retras dosarul de la Arte si l-am depus la Liceul Nr. 1 ( Colegiul Tehnic Edmond Nicolau) si nu regret nici o secunda! Tata absolvise acelasi liceu si m-am gandit sa pastrez traditia :).
Aici am intalnit niste oameni minunati, niste profesori extraordinari, niste colegi simpatici si de treaba. M-am imprietenit usor cu lumea pe-acolo si pot spune ca imi IUBESC liceul.
Anul trecut a fost pentru mine cel mai frumos an de scoala (prietenii stiu de ce). A fost un an destul de greu, dar la sfarsit am realizat ca am trait momente extraordinare. Mi-am dat seama de ceea ce mi-as dori cu adevarat sa fac pe viitor si anume sa devin psiholog. Mai e pana atunci asa ca astept.Cine stie ce-o mai urma.
Acum sunt a XI-a si ma indrept cu pasi repezi catre a XII-a. Ma asteapta BAC-ul de care, recunosc, imi este teama. Va mai trece o etapa din viata mea, ma voi desparti de colegi si de profesorii de care m-am atasat ft mult si pe care-i consider amicii mei. Sper sa iesim toti la o bere dupa terminarea liceului. Cu unul dintre ei trebuie sa ies sigur, fie ca doreste, fie ca nu! :))
Urmeaza facultatea. Abia atunci incepe greul, dar deocamdata nu ma gandesc la ce-o sa fie. Traiesc momentul ca asa m-a invatat pe mine cineva.
V-am plictisit??? Eeee...las'ca va trece! :)
Va pup, uratilor!!!
